Jul 14
Am 29 de ani şi o fetiţă de doi ani şi trei luni, frumoasă şi sănătoasă. La 20 de ani am facut primul avort, apoi al doilea, al treilea, iar în final o sarcină extrauterină în 2005 … Când îmi privesc fetiţa mă gândesc că aş fi putut avea deja copii mari, ar fi mers la şcoală, m-ar fi iubit … nu contează că n-am avut atunci suportul părinţilor sau al celui de lângă mine, nu am nevoie de scuze pentru că sunt vinovată în totalitate… Am ucis proprii mei copilaşi. Acum regret, dar nu-i suficient, îmi doresc să mor de multe ori, dar am un copil ce nu-l pot lăsa fără mamă. Când aud cum îmi spune mami, mă pupă şi mă iubeşte, mă gândesc: ce fel de mamă sunt eu ???
