Am 29 de ani şi o fetiţă de doi ani şi trei luni, frumoasă şi sănătoasă. La 20 de ani am facut primul avort, apoi al doilea, al treilea, iar în final o sarcină extrauterină în 2005 … Când îmi privesc fetiţa mă gândesc că aş fi putut avea deja copii mari, ar fi mers la şcoală, m-ar fi iubit … nu contează că n-am avut atunci suportul părinţilor sau al celui de lângă mine, nu am nevoie de scuze pentru că sunt vinovată în totalitate… Am ucis proprii mei copilaşi. Acum regret, dar nu-i suficient, îmi doresc să mor de multe ori, dar am un copil ce nu-l pot lăsa fără mamă. Când aud cum îmi spune mami, mă pupă şi mă iubeşte, mă gândesc: ce fel de mamă sunt eu ???
Ma numesc georgiana si am o relatie de aproape 3 ani, acum 2 ani am aflat ca sunt insarcinata mergand la un control impreuna cu mama. Eu nu am avut nici un cuvant de spus in intreruperea sarcinii, deoarece eram minora iar mama a decis in numele meu. Ajungand acasa i-am spus si baiatului cu care eram si sunt si in momentul actual, pentru el a fost o usurare decizia luata de mama in numele nostru. Pe 6 mai am facut intreruperea de sarcina iar de atunci nu ma pot impaca cu gandul ca rodul primei mele iubiri nu mai e. Plang de fiecare data cand imi amintesc iar in acel spital nu mai pot intra. Sufar si sufar in tacere pentru ca oameni de langa mine sa nu afle durerea din sufletul meu.
Cules de pe un forum …
Maya eu am făcut avort în Constanţa acum un an jumătate la un medic renumit. Bineînţeles că este foarte dureros, contrar spuselor cum că nu doare. Însă durerea sufletească apare după aceea, şi nu te mai părăseşte. Nu ştiam ce înseamnă un avort însă acum m-am convins şi aş face orice să dau timpul înapoi acum. Gândeşte-te bine dacă se merită să îţi distrugi viaţa …
Ascultaţi mărturiile mai multor femei care povestesc circumstanţele în care au ajuns să facă avort şi ce implicaţii a avut în viaţa lor alegerea avortului. Un documentar realizat de Silent Fall