Familia este prima alcătuire de viaţă obştească şi sâmburele din care cresc toate celelalte forme de viaţă socială. Ea este mediul cel mai prielnic pentru naşterea, dezvoltarea şi desăvârşirea fiinţei umane. Copiii, care reprezintă „fondul de aur al neamului”, sunt stimulente şi puteri înnoitoare care sporesc potenţialul natural uman, afectiv energetic şi spiritual al poporului căruia aparţii, contribuind la regenerarea fiinţei noastre spirituale.
Practicarea avortului atât în cadrul căsătoriei cât şi în cazul relaţiilor extraconjugale şi întâmplătoare este o crimă împotriva vieţii umane în general şi a copilului în special, în ciuda întâlnirii lui, pe tot parcursul istoriei omenirii, ca o realitate, din nefericire, constantă, apărută şi justificată de mulţi reprezentanţi ai omenirii. Ierburi şi practici care provocau avortul erau pretutindeni cunoscute şi se foloseau. În vechime însă, orice metodă folosită pentru întreruperea de sarcinii era considerată nepermisă.
Pro avortiştii, adică adepţii întreruperii artificiale de sarcină, sunt astăzi o adevărată mişcare internaţională, concretizată în asociaţii, grupuri de iniţiativă, conferinţe, manifestări de protest, cerând ca avorturile să nu fie, în nici un fel pedepsite de legile civile.
Mitropolitul Kalamaras de Nikopole – Grecia precizează că „principalul argument al adepţilor scoaterii de sub incidenţa legii a avorturilor este ca orice femeie să aibă dreptul să dispună ea însăşi de trupul ei şi că nu permite unei a treia persoane, oricărei persoane sau grup de persoane, să intervină şi să hotărască asupra unei teme atât de personale, ca cea a dispunerii de propriul trup“. La o manifestaţie pentru legalizarea avorturilor, manifestantele strigau ritmic: „Afară legile din corpul nostru”.
Aşadar au apărut polemici vii între adepţii practicării avortului şi adversarii lui. Ele au loc în jurul a câteva idei principale, pe care le vom prezenta în continuare.
Prima se referă la faptul că proavortiştii declară că fătul nu este om, deoarece nu are viaţă proprie, nu este o persoană umană, doar o aglomerare de celule. Afirmaţia are un caracter generic: sub semnul ei se regăsesc toţi partizanii avortului. În acest sens o vom cunoaşte pe cea a lui Judith Javis Thomson care apare drept emblematică pentru mentalitatea pro-avort. Autoarea, profesoară de filozofie, respinge argumentele creştine referitoare la faptul că „fetusul este o fiinţă umană, o persoană încă din momentul concepţiei”. Convingerea lui J. J. Thomson este fermă „Un ovul tocmai fertilizat, o colonie de celule tocmai implantată, nu este o persoană mai mult decât este ghinda de stejar”. Contraargumentul creştin faţă de o asemenea gândire pozitivistă este nuanţat dar ferm. În primul rând, comparaţia dintre ghindă şi ovulul uman este cel puţin deplasată. Una este fiinţa omului şi alta ce a stejarului (dacă poate fi vorba de o fiinţă a stejarului). În al doilea rând, contraargumentele creştine pot veni chiar din domeniul ştiinţei. Cercetările ştiinţifice contemporane confirmă teologia şi viziunea creştină cu privire la viaţa copilului nenăscut. Cu mulţi ani în urmă medicii din SUA susţineau că viaţa fătului începe după împlinirea a 12 săptămâni de la momentul conceperii.